Egomaniac – Vi Keeland

In noaptea in care l‑am intalnit pe Drew Jagger, tocmai intrase in noul meu birou din Park Avenue.

Am format 911 inainte sa‑l atac cu miscarile mele de Krav Maga.

M‑a imobilizat rapid si apoi a chicotit, gasind distractiva incercarea mea de a‑l dobori. Bineinteles, intrusul trebuia sa fie arogant.

Numai ca s‑a dovedit ca nu era deloc un intrus. Drew era ocupantul de drept al noului meu birou.

Fusese in conce­diu in timp ce spatiul era renovat.

Pretextul perfect pentru escrocul care mi‑a inchiriat mie spatiul ce nu era deloc vacant.

Am luat o teapa de zece mii de dolari.

A doua zi, dupa cateva ore petrecute la sectia de politie, lui Drew i s‑a facut mila si mi‑a facut o oferta de nerefuzat: puteam sa raman temporar, daca acceptam sa‑i preiau apelurile cat secretara lui era plecata.

Probabil ca ar fi trebuit sa fiu recunoscatoare si sa‑mi tin gura la auzul sfaturilor pe care le dadea clientilor sai.

Dar nu am putut sa nu‑mi spun parerea.

Si nu ma asteptam sa ma tulbure de fiecare data cand ma certam cu el, mai ales ca doar asta faceam.

Noi doi eram complet diferiti. Drew era un tip cinic, furios, al naibii de aratos si superdemolator de relatii.

Iar treaba mea era sa ajut oamenii sa‑si salveze casniciile. Singurul lucru pe care il aveam in comun era spatiul pe care il imparteam.

Si o atractie care devenea din ce in ce mai greu de ignorat.