Sase povesti cu draci – Igor Bergler

” Dupa primele doua carti, Biblia pierduta si Testamentul lui Abraham, ambele masive pe dinafara, inepuizabile pe dinauntru, surprinzatoare si unice in literatura noastra actuala – asta doar pentru a-mi reprima tentatia unor afirmatii si mai radicale –, Igor Bergler pare ca face o mica pauza de respiratie si se relaxeaza cu sase povestiri scurte.

In mod paradoxal, mai mari pe dinauntru decat pe dinafara, parte recuperate si reconfigurate din vagoanele de span ramase dupa santierul celor doua romane, se aliniaza frumos si se manifesta in consecinta cele mai nastrusnice, mai imprevizibile, mai melancolice sau mai triste si, de ce nu, mai etice categorii de draci.

Dar ce sunt, pana la urma, dracii lui Igor Bergler?

Sunt entitati ale infernului, pedepse naprasnice pe care omul trebuie sa le indure din pricina simpla ca raul este complementul obligatoriu al binelui, sunt forte ale disolutiei, pentru ca nu pot suporta maretia creatiei, sau, pur si simplu, sunt natura noastra mai mult sau mai putin constienta, sunt energiile noastre scapate in libertate ori, cine stie, daca nu chiar marea noastra sansa de a patrunde acolo unde binele comun si gestul precaut nu ne acorda nici o sansa?