Capcauni anonimi – Pascal Bruckner

Atunci Marylene facu semnul cabalistic: un deget in gura urmat de un plescait din limba in timp ce mana stanga mangaie stomacul si buzele murmura: mm, mm.

Semnul de recunoastere, parola!

Asta nu putea sa insemne decat un singur lucru: Marylene era capcauna! Lui Balthus nu-i venea sa creada.

Ea confirma cu ochi stralucitori, intredeschise buzele dezvelind niste colti de fildes ascutiti ca lama.

Intelese de ce fusese atat de tulburat vazandu-i fotografia.

Nemaiputand de bucurie i se arunca in brate.

Achita nota de plata si se grabi sa o duca in Montmartre in ascunzatoarea lui. Diavolita se descurca de minune si se dovedi pe masura iubitului ei: intr-o clipita infuleca doi glumeti, nelasand din ei decat cateva oase.

Nebun de dragoste, Balthus isi imagina deja ce pereche vor face impreuna.

Despre ei se va spune mai tarziu: si traira fericiti si mancara multi copii.