Binele tau e al meu – Seneca

Binele facut din inima, fara asteptarea unui comision, este cea mai buna investitie a noastra. O binefacere este o implinire a legii conservarii energiei. Sau circuitul Binelui in Natura.
Lucrarea Despre binefaceri este o hora a celor trei Gratii, in care binele si recunostinta „trec din mana in mana si se intorc la cel ce le-a dat“. “Lucrurile pe care le tinem in mana sunt trecatoare, ni le pot smulge si soarta, si nedreptatea; binefacerea insa dainuie chiar dupa ce s-a pierdut obiectul care a purtat-o“.

Daca lipseste tinta, viata e o ratacire – Seneca
Fragment din cartea “Binele tau e al meu” de Seneca:

“4. Vei vedea ca celor mai puternici si mai suspusi barbati le scapa vorbe care arata ca tanjesc dupa o viata retrasa, o lauda si o prefera tuturor bunurilor lor. Isi doresc uneori sa coboare de pe acel piedestal al lor, daca ar putea-o face in siguranta; caci, chiar daca nimic nu il ataca sau clatina din afara, norocul se naruie sub propria lui greutate.
2. Divinul Augustus, caruia zeii i-au oferit mai multe decat oricarui altul, nu a incetat sa ceara pentru sine liniste si sa ravneasca la o eliberare din functiile publice; toate discursurile lui reveneau mereu la acest punct – speranta lui de a duce o viata retrasa. Cu aceasta dulce mangaiere, chiar daca amagitoare, isi inveselea truda, anume ca va prinde o zi in care sa traiasca pentru sine.
3. Intr-o scrisoare adresata senatului, in care fagaduise ca retragerea sa nu va fi lipsita de demnitatea publica, nici nu se va dezice de gloria dinainte, am gasit aceste cuvinte: „Dar acestea pot fi aratate mai falnic prin fapte decat prin promisiuni. Totusi, asteptarea acelei vremi, pentru mine mult dorite, m-a adus in situatia sa gust di-nainte ceva din desfatarea ei prin placerea cuvintelor.”
4. Tihna i se parea un lucru atat de insemnat, incat voia sa o anticipeze cu gandul, pentru ca nu o putea dobandi in fapt. El, care vedea cum toate depind numai de el singur si care decidea soarta pentru oa-meni si popoare, socotea drept cea mai fericita ziva in care urma sa se lepede de maretia sa. Descoperise cata sudoare storc, pe tot cuprinsul pamantului, acele binecuvantari, cat de multe griji secrete ascund.”